AVANTAJELE CRESEI VERSUS BONA
Sa te desparti pentru atatea ore pe zi de bebelusul tau poate fi o incercare dificila pentru o tanara mamica. La fel de grea va fi despartirea si pentru cel mic. Incercati sa nu-i transmiteti din temerile dumneavoastra.
Se pare ca traim in lumea bonelor, in care orice mamica moderna are nevoie de asa ceva ca de aer. Dar sa nu uitam ca exista si varianta benefica pentru copil: cresa. Desi este o institutie veche, pe nedrept, cresa a fost neglijata in ultimul timp in favoarea bonelor.
Pe masura ce mamicile devin tot mai interesate de o cariera care sa se imbine armonios cu viata de familie, trebuie gasite modalitati alternative de ingrijire a copiilor. Ingrijirea bonei este atenta (cel putin teoretic) copilul tau fiind singurul care beneficiaza de interesul ei.
Cresa insa, are avantaje decisive asupra dezvoltarii copilului:
Intrand foarte devreme intr-o comunitate, crescand printre colegi de varste apropiate va deveni un prescolar, apoi un scolar sociabil, cu reflexe sociale deja formate si un comportament adecvat in public.
Atentia si ingrijirea acordata de mai multe persoane, il face sa accepte mai usor strainii adulti, il ajuta sa se desprinda de parinti si sa devina independent. Chiar faptul ca nu este nimeni care sa se ocupe exclusiv de el, il indeamna sa actioneze pentru a-si indeplini singur nevoile si dorintele. Studiile au aratat ca micutii care se desprind de parinti la varste mici invata mult mai devreme decat ceilalti sa se descurce singuri (sa se imbrace/dezbrace, sa foloseasca toaleta, sa se incalte/descalte, sa se spele pe manute).
Cercetările din domeniul psihologiei demonstrează importanţa deosebită a perioadelor timpurii din viaţă pentru formarea personalităţii. Cu cat copilul este mai mic, cu atat este mai mare receptivitatea faţă de influenţele spontane sau special organizate ale mediului şi cu atat sunt mai durabile efectele acestor influenţe.
Din acest punct de vedere primele perioade din viaţă sunt deosebit de valoroase pentru constituirea personalităţii. Copilul trăieşte primele experienţe de interacţiune cu oamenii, natura şi obiectele, cunoaşte cultura şi valorile umane. În această perioadă se pun bazele formării personalităţii şi a individualităţii copilului, a sănătăţii fizice şi psihice. Multe cercetări au indicat importanţa decisivă pe care o au intervenţiile asupra copilului încă din perioada prenatală, continuînd apoi cu naşterea, primii trei ani de viaţă, pînă la finalul copilăriei timpurii. Etapele parcurse de copil în aceasta perioadă pun bazele dezvoltării lui ulterioare şi sunt cruciale.
Teoriile despre dezvoltarea copilului, au contribuit la conturarea unei viziuni integrale asupra educaţiei acestuia, în care copilul este autorul propriei lui învăţări, parcurgînd mai multe stadii de dezvoltare. Sursa învăţării lui o constituie diversitatea experienţelor (cognitive, sociale, emoţionale, fizice) pe care copilul le trăieşte. De aceea este foarte importantă încurajarea nevoilor naturale ale acestuia de explorare, de experimentare, a curiozităţii, a dorinţei de a comunica şi de a relaţiona. Asemenea viziune asupra copilului modifică şi concepţia asupra esenţei procesului educaţiei, care şi în perioadele timpurii, trebuie considerată o interacţiune între subiecţi, între două părţi active, nu doar influenţa educatorului asupra copilului educat.
In concluzie, cel mai bun educator, ramane tot grupul de copii nonviolenti verbal si fizic, dintr-o structura bine organizata, ce ii va asigura micutului o corecta dezvoltare personala.
Eugenia Iorgulescu
PRIMUL PAS LA GRADINITA
Prezentul articol nu trebuie tratat ca o disertatie atotstiutoare in domeniu sau ca o incercare de a da sfaturi parintilor. Sunt pur si simplu cateva idei care s-au coagulat dupa mai bine de 15 ani de activitate, asupra carora dorim sa atragem atentia tuturor parintilor si de ce nu, sa deschidem o discutie pe aceasta tema. La fel de interesati am fi sa aflam si parerea parintilor despre aceasta perioada de inceput si acomodare a copiilor la gradinita.
Gradinita este prima treapta in care deopotriva parintii si copiii vor incerca sa se dezlipeasca unii de altii pe parcursul zilei.
Sigur ca nu este deloc usor pentru incepatori: cei mici care fac cunostinta prima data cu gradinita si parintii care aduc primul copil la gradinita.
Copiii reactioneaza diferit la intrarea in colectivitate. Unii se dezlipesc mai usor de parinti, altii mai greu. Rolul cel mai important in aceasta perioada il are desigur parintele. El este factorul declansator, care initiaza schimbarea ce conduce la modificarea rutinei zilnice instalate in viata copilului. Perioada de acomodare nu este simpla nici pentru unii nici pentru altii. Progamul se schimba, parintele devine mai relaxat in ceea ce priveste copilul, atentia sa pe parcursul zilei fiind captata de grijile cotidiene si in special de serviciu.
Copilul va intelege repede ca la gradinita nu este la fel ca acasa. Aici se respecta un anumit program la care participa toti, chiar parintele fiind cel care il zoreste de dimineata sa nu intarzie. Prima intrebare care si-o pune este daca isi va mai vedea parintele. Este chiar posibil ca in primele zile sa planga, simtindu-se nesigur in noul mediu. Simultan nu se poate abtine sa nu fie atent la ce se intampla in jurul sau, sa cunoasca aceasta lume noua si sa interactioneze cu ceilalti copii. Astfel descopera un moment foarte important al zilei: sfarsitul programului. El este foarte constient de ceea ce se intampla si pe masura ce parintii altor copii sosesc el devine din ce in ce mai agitat si mai nerabdator, asa incat la sosirea propriului parinte il intampina pe acesta plangand. Sunt si copii care isi intampina parintii repezindu-se la ei si lovindu-i, altii ii ignora, nici nu vor sa ii bage in seama, unii chiar mint motivand diverse …
V-am prezentat “criza primei luni”. Aceasta este reactia micutului care se simte “parasit de parinti” nestiind practic cum sa-i pedepseasca, sa le transmita mesajul sau de dezacord despre aceste schimbari precum si dorinta de a reveni la ceea ce era inainte.
In general parintele intra in panica si incepe sa puna tot felul de intrebari: nu a dormit? ii este rau? l-a batut cineva? Comportamentul parintelui este perfect normal, dar nu trebuie sa cedeze “administrarea evenimentelor” si sa se arate surprins sau descumpanit in fata copilului.
Mai intai trebuie sa-si calmeze copilul incet, sigur pe el, cu o nuanta de fermitate. Apoi trebuie sa afle de la copil ce il deranjeaza si obligatoriu sa confirme povestea cu educatoarele, in fata sa.
In acesta perioada parintele trebuie sa inteleaga ca un astfel de comportament este normal si se poate intampla sa mai apara oricand vor fi diferente de opinie intre el si copil. Asa ca trebuie sa invete sa primeasca cu usurinta aceste reactii, sa coopereze cu educatorul contribuind impreuna cu aceasta la scurtarea ei cat mai mult.
Acasa insa, parintele se va simti vinovat pentru faptul ca nu mai petrece la fel de mult timp cu copilul (realitatea este ca si lui ii lipsesc acele ore minunate de care ne bucuram cu totii in compania copiilor nostri), drept pentru care copilul, cel mai probabil, va simti si va profita de aceasta slabiciune asigurandu-si rasfatul si satisfacerea tuturor poftelor. Asa se inchide cercul si copilul crede ca s-a intors de unde a plecat, adica este posibil sa se fi revenit la programul de dinainte. Socul sau este cu atat mai mare in urmatoarea zi, la gradinita unde isi va manifesta dezaprobarea si mai puternic. Va incepe sa planga si in general sa dramatizeze puternic actiunile din zilele precedente.
Pentru a depasi aceasta criza de inceput va fi necesara colaborarea si intelegerea dintre parinti si educatori. Cu totii stim ca orice minune dureaza trei zile si orice “drama” a copilariei dureaza pana apare o noua provocare, fie ea o jucarie sau o activitate noua. Asa ca important este sa le distragem atentia de la ceea ce ii supara si sa le-o canalizam spre alte activitati de care ei pot fi interesati. Astfel stresul se va diminua in timp si pe masura ce copilul se integreaza in colectiv o sa dispara total.
Daca s-a depasit aceasta faza, micutul intelegand ca asa vor decurge lucrurile pe viitor, accepta rutina diferita neconditionand-o de anumite tratamente speciale (rasfat), intrand intr-o alta etapa in care devine cooperant in timpul activitatilor, ascultator, atent si receptiv pe parcursul intregii zile. Parintele va observa imediat acest lucru fiind intampinat cu bucurie si afland despre o sumedenie de intamplari si descoperiri facute de el pe parcursul zilei.
Dar, sa nu credeti ca se va termina aici! Micutul este intr-o continua schimbare si poate trece brusc de la o anumita stare la alta chiar la un an diferenta, gestionarea lor depinzand de relatia parinte-copil-educator.
Multumim pe aceasta cale parintilor care ne-au acordat increderea lor, impreuna reusind sa trecem cu bine peste aceste momente.
Eugenia Iorgulescu
Leave a Reply
Want to join the discussion?Feel free to contribute!
Buna ziua,
Am citit cu placere articolul prezentat si am fost placut impresionata de descrierea exacta a acestor evenimente a copiilor si parintilor care trec pentru prima data prin aceasta experienta cand ne aducem copiii la gradinita, amintindu-mi cum am trecut intr-adevar si eu ca parinte a unuia dintre copiii care frecventeaza deja al patrulea an de gradinita la Mini Club Condor si evenimentele descrise in articol s-au intamplat intocmai si cu copilul meu, dar schimbarea pe care o pot declara acum cu copilul meu este uimitoare si totul doar datorita faptului ca am luat hotararea sa-l dau la gradinita. Copilul meu chiar pot spune ca a fost un caz deosebit, care la aproape 3 ani cand l-am dat la gradinita nu vorbea deloc, nu socializa, iar acum este un copil perfect integrat, este adevarat au ramas niste hibe care tin si de firea lui si de o mostenire genetica a firii pe care o are, dar sunt mult mult mai linistita decat eram cand l-am adus la gradinita, gandindu-ma ca, copilul meu va ramane cu probleme serioase de comportament, mergand si la medici pentru a corecta, lucruri care insa au fost corectate in timp prin toata activitatea pe care a desfasurat-o sub indrumarea unor cadre specializate, care pe mine ca mama m-au ajutat foarte mult sa vad niste realizari concrete in viata copilului, pe care din pacate noi, parintii copilului respectiv, nu reusisem sa le implinim in viata copilului.
Multumesc mult si pe aceasta cale acestui colectiv de educatoare, ca de altfel intregii echipe care se ocupa de copiii de la Mini Club Condor si incurajez cu multa incredere pe oricine sa aduca copilul aici, sunt o echipa care fac lucruri ce nu le-am auzit de la alte echipe didactice (un exemplu este cel al asumarii raspunderii pentru acest grup de copii – gradinita si cei de la after school – de a merge cu ei cate 5 zile in tabara, zi si noapte sa poarte de grija copiilor de diferite varste, si au facut-o intr-un mod deosebit iar in viata copiilor s-a pus amprenta acestor experiente).
Multumim pentru aprecieri. Ne bucuram ca am reusit sa ne ridicam la nivelul asteptarilor si nevoilor dvs. Meritul principal va revine dvs. pentru ca aveti o comunicare deosebit de buna cu toti specialistii implicati, sunteti deosebit de tenace si ati reusit sa luati deciziile cele mai bune in momentele importante. Intr-un cuvant ati demonstrat ca sunteti niste parinti adevarati care isi iubesc copilul si fac tot ce este necesar ca sa-i fie bine.
Eugenia Iorgulescu
General Manager